Gata.

 Sunt o nenorocita. Da, vorbesc serios. O dau in bara mereu si sunt atat de oroglioasa, incat recunosc ca am gresit si o las mai moale de`abia cand e prea tarziu…
Stiu,e un defect…major…
Chiar mi`a spus cineva de curand: “ai atat de mult orgoliu si tu esti atat de mititica” si acum ii dau dreptate. De fapt..cred ca am mai scris despre chestia asta. 
Cum orice si oricine are o limita…s-a intamplat!

Platesc pentru greselile mele infantile,facute din nu stiu ce motive…

L-am pierdut…nu stiu daca pentru totdeauna,dar cel putin ma simt mizerabil ,si nu doar pt mine,ci pentru faptul ca l-am facut pe el sa se simta prost,l-am dezamagit intr-un mod groaznic cel putin eu asa cred.Si….oricum…nu mai conteaza acum regretele.
Dar gata. Pun stop.Nimic nu poate fii pentru totdeauna,asa'i? Candva voi trece peste. Postarea "Din suflet". Cica ai inteles tot...si nimic.

E la fel ca inainte. La fel de ignorant. Fa-ma sa te urasc , stiu ca imi va fi mai bine decat...sa te port in inima mereu cu mine.

Sper doar ca intr-o zi sa ma mai tii odata macar de mana…

“Orgoliul se afla in noi ca o fortareata a raului” (Victor Hugo)